As vrea sa fug in cel mai liniștit loc de pe pământ și cât mai aproape de cer... Poate să strig, să plâng, să spun tot ceea ce nu pot spune, gândi sau scoate din inima.
Sa stau și să mă pierd... Să ascult in liniste un răspuns...
Poate ar veni.
Daca as avea curaj, as fugi cat pot de tare..., până as rămâne fără aer ... si când mă opresc, sa bușesc in plâns...
Mă opresc mă uit în jur și să vad pustiu...
Să continui sa fug și să înfrâng orice neliniște, orice strigat, orice durere, orice gând..
Și aș fugi până m-ar epuiza, dar as continua până as ajunge să mă bucur de alergare
Să văd cum se înseninează totul în jur..., apoi mă opresc și sunt deja undeva sus...
E liniște și totuși cerul și natura cântă langa mine.
Mai plâng odată, dar incep sa mă relaxez.
Continui și mă plimb... Îmi dau seama că nu o sa pot fugi de nimic, nu pot schimba nimic și nu pot estetiza durerea...
Trebuie sa le birui infruntand.
Dar mai rămân acolo și nu vreau sa plec.
Și chiar și atunci aș vrea sa rămână zi, dar se face noapte...
- De ce inima ta simte nevoie disperată să fugă?
- O inima încărcată striga...
- De ce trebuie să se elibereze?
-Ar vrea sa fie goala...
As vrea sincer ca inima mea să fie goala.
" Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu