Efeseni 5:31
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
Ai coasta ranita? Daca nu o vei trata tot corpul TAU va suferi.
Ai corpul bolnav? Daca nu il vei trata, TU, coasta, vei suferi impreuna cu tot corpul din care faci parte.
Daca ai avea un picior ranit, ai mai putea merge drept, sprinten?
Daca o mana ti-ar fi ranita, ai mai putea munci cu spor?
Daca ai surzi de o ureche, te-ai mai bucura pe deplin de melodia preferata, de sunetele naturii?
Daca un ochi ti-ar orbi, ai mai putea vedea in detaliu ceea ce te inconjoara?
In trup ceva pare sa functioneze la singular: inima, creierul, gura si nasul.
Inima pompeaza sangele in picioare sa poti alerga spre casa, in maini sa imbratisezi persoana iubita, in ochi sa privesti frumusetea unei case pline, in urechi sa poti auzi glasul iubitei/ iubitului, rasul zgomotos al copiilor.
Creierul e dator sa fie cat mai intelept pentru a coordona trupul tau.
Gura este datoare sa ofere cuvinte, cuvinte de dragoste, de durere, de zidire, de bucurie, de povesti.
Nasul simte mirosul de acasa, mirosul care Ii da confort si liniste trupului.
Dar acestea desi par la singular, nu pot functiona independent fara ajutorul celuilalt.
Pentru a avea un trup sanatos, trebuie sa ai DRAGOSTE.
Esti o coasta sanatoasa pentru trupul sotului tau sau continui sa il intepi si sa il ingenunchezi?
Ai tu un trup sanatos sa iti poti pastra coasta sanatoasa sau continui sa o inflamezi?
Sotul si sotia sunt un singur trup, fac totul impreuna pentru a se pastra sanatosi si sunt datori sa pastreze in acest templu doar DRAGOSTEA!
Dragostea
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte,
dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi DRAGOSTEA, dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA.
