marți, 11 iunie 2013

Exista CREDINTA fara FAPTE?- "Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre..."

Astazi vreau sa impartasesc cu voi un subiect delicat si minunat.
Pentru inceput: Ziua de azi a inceput senin. Am fost matinala azi si desi ma incerca opusul starii mele de fericire de ieri, Domnul si bucuria ce o gasesti numai in El, au biruit! Prin lucruri marunte. Important e sa incepi ziua cu Domnul. Apoi sora mea in prima zi de BAC isi uita buletinul acasa si in 10 minute trebuia sa fie in clasa. Asta e... sora mai mare trebuia sa o ajut desi nu prea as fi iesit din casa. Dar a fost tare interesant. M-am dus si apoi am asteptat-o si ne-am intors impreuna acasa. Intre timp, mai vorbeam cu un prieten, a fost un "little sunshine" pentru ca dadea raspunsuri in rime si totodata inspira veselie. Apoi, ziua a continuat cu mult soare. A venit momentul de a merge la Biserica, si odata cu acest moment au venit si norii, acum ploua. A plouat asa frumos, un moment numai bun de stat in ploaie. Si ploaia este o binecuvantare!

Filipeni 4: 8-23

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
 Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
Pot totul în Hristos care mă întăreşte.
Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.
Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi.
Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.
Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.
Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.
Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Spuneţi sănătate fiecărui sfânt în Hristos Isus. Fraţii care sunt cu mine vă trimit sănătate.
 Spuneţi sănătate fiecărui sfânt în Hristos Isus. Fraţii care sunt cu mine vă trimit sănătate.

    Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa cezarului.
    Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Mesajul primit astazi din partea Domnului face referire la faptele noastre. La credinta in stransa legatura cu faptele. Sa nu intelegem gresit. Nu exista fapte fara credinta sau credinta fara fapte. Intr-adevar, intai este credinta si in stransa legatura cu aceasta sunt faptele. "De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; " 2 Petru 1:5
 Si ..., sa vedeti ce veti afla acum. Faptele cu rezultat sunt faptele pregatite mai dinainte de Domnul.  Cum stii ca sunt fapte pregatite de Domnul? Eeee.. in acel moment  peste tine vine o bucurie mare. Si sa nu uitam un amanunt, toate faptele noastre sunt trecute in Cornicile lui Dumnezeu.
 La 1 Timotei 6: 18,19, gasim un indemn de mare pret "Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. "
Mai mult de atat, la Tit 3:8 aflam cum trebuie sa fie cei credinciosi in faptele lor: "Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!"
Acest pasaj este greu de inghitit, nu-i asa, dragi frati? Dar stiati ca atunci cand faceti bine, chiar si celor ce nu ne accepta, in acel moment pui carbuni aprinsi pe capul lui? Tu vei fi in voia Domnului, iar celalalt cercetat prin lumina Cuvantului din tine. Iar pentru faptele tale, facute in credinta, numai pentru Domnul, sa stii ca vei fi urmat de o mare rasplatire.
In Iacov 2:17, descoperim cum este credinta fara fapte. Exista asa ceva? In ziua de azi multi sunt credinciosii cu numele dar faptele lor sunt moarte. " Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi."
Dragii mei, noi trebuie sa fim altfel, faptele noastre sa fie facute in credinta si numai pentru Domnul, in Numele Lui, spre Slava Lui. Trebuie sa ramanem credinciosi Domnului si sa traim in dragostea Lui si nu uitati... TREBUIE SA PRIVITI LA FRATI!! SA FIM CEI DINTAI IN FAPTE BUNE!!!! 

Avem si o veste frumoasa la Evrei 9:14 "cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!"
Orice lucru pe care il faci, oricat de mare ar fi el, sa stii ca daca il faci fara Domnul nu are nicio valoare. Orice fapt pe care o facem in credinta sa o facem pentru lauda Numelui Lui si pentru a arata Dragostea Lui. Si din nou amintesc sa privim la frati, la nevoile lor.
Stiai ca Domnul stie faptele tale? Priveste ce gasim in Apocalipsa 2:2 "Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta..."... si poate spui "cu ce ma alina asta?"... Domnul ingrijeste de toate trebuintele noastre.
 Am vorbit pana acum de unirea credintei cu fapta. Exista acestea doua fara dragoste? NU! Categoric NU! Si haide sa vedem cum ne invata Domnul sa iubim. In 1 Ioan 3:18 gasim: "Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul."  Ce adevar! Noi oamenii proclamam iubirea prin atatea vorbe. Oare faptele noastre spun acelasi lucru? Hai sa ne oprim putin si sa ne uitam ... IUBIM CU FAPTA? Lacul din picaturi se formeaza.

Ne uitam putin apoi in Faptele Apostolilor la capitolul 9:36-42, Aici aflam, cate ceva despre Tabita, o ucenica a Domnului.
"În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milosteniiÎn vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.” Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.  El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul. " In acest loc avem cateva lucruri foarte importante de invatat. In primul rand aflam despre Tabita ca era o ucenica si facea multe fapte bune si milostenii, dar moare. Ne-am intreba: de ce moare? Raspunsul il avem in ultimul verset, ca multi sa creada in Domnul.  Al doilea lucru de mentionat, vaduvele au aratat ce a facut Tabita. Noi avem ce arata? Oare ce am facut noi pentru Domnul si  se poate vedea in viata noastra? Off.. suntem slabi la acest capitol, ar trebui sa fim o lumina vie in intunerciul acestei lumi. Si mai observam un mic detaliu. Il accentuez pentru ca avem ocazia sa il mentionam acum. Tu cum stai si te rogi inaintea Domnului? Petru mai intai a ingenunchiat si s-a rugat.

In continuare, vreau sa vedem cateva locuri in care Domnul arata foarte frumos cum El a pregatit mai dinainte faptele in care sa umblam. 
1Imparati 17:8-24 Vaduva din Sarepta
"Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”  Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.” Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.    După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.  Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”  El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”  Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.  Ilie a luat copilul, l-a coborât jos în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”"
 Aici vedem cum Domnul a pregatit fapta acestei femei mai dinainte, dar observam si sovaiala omului cand se uita la putinul pe care il are, dar mai departe vedem cum Domnul are grija de toate lucrurile. Mai observam cum Domnul ingaduie ca fiul acestei vaduve sa moara. Ea facuse o fapta buna, omul lui Dumnnezeu era acolo. Ne intrebam iar: de ce? Dar din nou, in ultimul verset gasim raspunsul, ca vaduva aceasta sa il cunoasca pe Domnul cu adevarat. Si sa nu uitam: INTAI FA CEVA PENTRU DOMNUL!!!

... In drum spre Biserica, m-am intalnit cu o sora si am discutat putin.  Si povestea dumneaei cum a ajuns la concluzia ca toate lucrurile sunt ingaduite de Domnul. Acelasi gand l-am discutat si cu un prieten in urma cu numai cateva zile. Si aceasta sora mi-a povestit cum odata i s-a imbolnavit unul din copilasi si a fost nevoita sa ajunga la spital cu acesta. Spunea ea ca ii era asa greu. Ar fi preferat sa sufere acasa sau sa se trateze acasa, numai sa nu mearga la spital, dar trebuia pentru ca i s-a spus ca este ceva mai grav. Sa plece si sa lase alti 7 copii acasa, pentru o mama acest lucru este greu. Dar a lasat cele 99 de oi pentru cea pierduta. De ce spun asta? Pentru ca la spital a aflat ca cel mic nu avea nimic grav era doar o mica problema la gat, dar Domnul o trimisese acolo pentru o fata de 16 ani  care trecea printr-o perioada grea si viata ei nu era tocmai buna inaintea Domnului. Dar au stat de vorba, au citit impreuna din Cuvant si tanara copila spunea ca se simte mai bine. Domnul prin diverse incercari si situatii ne foloseste pentru lucrarea Lui. Haideti sa nu ii stam in cale si sa ne lasam folositi de El pentru desavarsirea lucrarii Lui. 

 Vreau sa inchei cu un gand ce mi l-a impartasit un prieten si despre incercarea noastra la locul de munca, scoala sau alt mediu in care ne petrecem timpul. "Prietenii, colegii de scoala sau serviciu , trebuie sa stie de la bun inceput ca esti crestin, pocait, deoarece este mult mai usor sa te comporti ca atare, fiind "constrans" de marturisirea facuta lor. Daca te hotarasti sa o faci mai tarziu, nu doar ca-ti va fi mai greu sa le spui, dar iti va fi mai usor sa gresesti de fata cu ei si sa-ti strici marturia." (S.N.)

 "Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul." 1 Ioan 3:18

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu