O DRAGOSTE MAI PRESUS DE RATIUNE ~Cum explici o dragoste ce nu poate fi explicata?~

Jhon Ortberg

“Iubirea ucide ceea ce am fost, pentru ca sa putem deveni ceea ce nu eram.” SF. AUGUSTIN
O chema Pandy. Isi pierduse o mare parte din par, ii lipsea un brat si, ca sa rezumam doar la atat, umplutura iesise din ea aproape in totalitate. Era papusa preferata a surorii mele, Barbie.

Ea nu a aratat asa dintotdeauna, in acest hal. Fusese un dar de Craciun ales in mod specialde o matusa mult apreciata care a batut cale lunga pana la un magazin mare din orasul Chicago pentru a o gasi. Fata si mainile ii erau fabricate dintr-un fel de cauciuc sau plastic care o faceau sa para reala, insa corpul ei era umplut cu carpe, pentru a fi moale si usor de strans in brate, ca al unui bebelus adevarat.Cand matusa mea s-a uitat in vitrina magazinului Marshall Fields si a zarit-o pe Pandy, a stiut ca a gasit ceva foarte bun.

Cand Pandy a fost tanara si aratoasa , Barbie a iubit-o. O iubea cu o dragoste care ii periclita chiar integritatea. Cand Barbie se culca seara, pandy era langa ea. Cand Barbie lua pranzul, Pandy manca impreuna cu ea. Cand reusea sa o convinga pe mama, Barbie facea si baie cu Pandy. Dragostea lui Barbie pentru acea papusa constituia, din punctul de vedere al lui Pandy, o atractie aproape fatala.

Cand am apucat s ao cunosc pe Pandy, ea nu mai era o papusa prea draguta. De fapt, ca sa fiu cinstit, era o zdreanta. Nu mai era o papusa foarte valoroasa; nu sunt sigur daca am mai fi putut-o darui cuiva.

Insa, din motive pe care nimeni nu le-a putut vreodata pricepe, asa cum fac copiii uneori,sora mea, Barbie, inca mai iubea aceasta papusa de carpa. O iubea la fel de mult in zilele decaderii ei ca in zilele stralucirii ei.

Alte papusi au venit si au plecat. Pandy facea insa parte din familie. Daca o iubeai pe Barbie , o iubeai si pe papusa ei de carpa. Cele doua nu puteau fi separate.

la un moment dat, ne-am dus intr-o vacanta departe de casa noastra din Rockford, Illinois, tocmai in Canada. La intoarcere, ne aflam deja foarte aproape de casa cand ne-am dat seama, la granita statului Illinois, ca Pandy nu s-a intors cu noi. Fusese uitata la hotelul din Canada.

Nu se putea face nimic. Tatal meu a intors masina si am strabatut din nou drumul din Illinois pana in Canada. Eram o familie devotata. Poate ca nu eram o familie prea inteligenta, insa devotata eram.

Am dat buzna in hotel si l-am luat la intreabri pe receptioner- nici urma de Pandy. Am fugit repede in camera in care statusem- nici urma de Pandy. Am navalit pe scari in jos si am gasit spalatoria- acolo am descoperit-o pe Pandy, infasurata in cearsafuri, gata s afie ucisa de masina de spalat.

Iubirea surorii mele pentru acea papusa era atat de intensa, incat era gata sa calatoreasca intr-o tara straina pentru a o salva.

Anii au trecut, iar sora amea a crescut. A lasat-o in urma pe Pandy. A inlocuit-o cu un prieten pe care-l chema Andy(care,in mod ciudat, era chiar si mai putin atragator decat Pandy).

Pandy nu mai fusese demult buna de vandut, iar acum, singura optiune logica era sa fie aruncata. Insa mama mea nu a putut sa faca asa ceva. A tinut-o pe Pandy inca odata in brate, a infasurat-o cu mare atentie in niste hartii, a pus-o intr-o cutie si a depozitat-o in pod pentru urmatorii douazeci de ani.

Pe cand eram copil, aveam tot felul de jucarii si animale de plus. Mama nu a pus deoparte niciuna dintre ele. Insa a pastrat-o pe Pandy. Vreti s aghiciti de ce? (Cand eram mai mic credeam ca mama a facut acest lucru din cauza ca o iubea pe sora mea cea neastamparata mai mult decat pe mine.)

Natura iubirii surorii mele a fost cea care a facut ca Pandy sa fie atat de valoroasa. Barbie iubea acea mica papusa cu o dragoste care facea ca ea sa capete pret in ochii oricui o iubea pe Barbie. Toate acele lacrimi, imbratisari si secrete au patruns, intr-un fel sau altul,in carpele ei. Daca o iubeai pe Barbie, o iubeai in mid natural si pe Pandy.

Au trecut mai multi ani. Sora mea s-a casatorit (nu cu Andy) si s-a mutat departe. A avut trei copii, iar ultimul dintre ei era o fetita pe care o cheama Courtney si care a ajuns curand la varsta la care isi dorea o papusa.

Nu exista alata optiune. Barbie s-a intros in Rockford, s-a dus in pod si a scos cutia. Dupa atatia ani insa Pandy era mai mult o gramada de zdrente decat o papusa.

Asa ca sora mea a adus-o la un spital de papusi din California (chiar exista un astfel de loc) si a supus-o unei interventii chirurgicale de reconstructie. Pandy a avut parte de un lifting facial sau de o liposuctie sau de orice altceva li se face papusilor,de asa maniera, incat, dupa treizeci de ani, a devenit din nou frumoasa pe dinafara, asa cum fusese dintotdeauna in ochii celei care a iubit-o. Nu sunt sigur daca ii parea mai frumoasa lui Barbie, dar acum era posibil ca si altii sa inteleaga modul in care o percepuse Barbie dintotdeauna.

Cand Pandy a fost tanara, Barbie a iubit-o. S-a bucurat de frumusetea ei. Cand Pandy a imbatranit si a ajuns numai zdrente , Barbie o iubea inca. Totusi ea nu o iubea pe Pandy doar pentru ca era frumoasa, ci o iubea cu o iubire care o facea pe Pandy s adevina frumoasa. Au trecut mai multi ani. Cuibul surorii mele va fi in curand parasit. Courtney este acum adolescenta si se pregateste sa devina o tanara femeie. Andy jr. vorbeste deja cu ea la telefon.

Dar Pandy? Pandy se pregateste pentru inca o cutie.

DOUA ADEVARURI

Iata doua adevaruri foarte importante despre fiintele umane. Cu totii suntem niste papusi de carpa. Cu defecte si cu rani, franti si deformati. Inca de la Cadere, fiecare membru al rasei umane a traist o viata plina de sfasieri. In parte, aceasta sfasiere este ceva ce ni se intampla. Genele noastre pot sa ne transmita anumite slabiciuni. E posibil ca parintii nostri sa ne dezamageasca tocmai atunci cand avem mai multa nevoie de ei. Insa povestea nu se opreste aici. Fiecare din noi contribuim la sfasierea rasei umane. Noi alegem sa inselam atunci cand adevarul vrea din rasputeri sa iasa la iveala…

Bombanim atunci cand e nevoie de o lauda generoasa. Tradam in mod deliberat atunci cand suntem legati de juramintele noastre.

Ca o picatura de cerneala cazuta intr-un pahar cu apa, rupturile ne afecteaza intreaga fiinta. Cuvintele si gandurile noastre nu sunt niciodata intru totul eliberate de ele. Noi suntem cu adevarat niste papusi de carpa.

Insa suntem papusile de carpa ale lui Dumnezeu. El stie totul despre zdrentele noastre, si totusi ne iubeste. Zdrentele noastre nu ne mai definesc intru totul.

Noi nu am fost creati zdrentarosi. La inceput, fiintele umane au fost atat de uimitoare, incat L-au facut pe Insusi Dumnezeu sa exclame “foarte bun” atunci cand le-a privit prin vitrina magazinului. Fiintele umane au fost atat de uimitoare, incat autorul cartii Geneza a spus ca au fost facute dupa chipul lui Dumnezeu. Fusesera atat de uimitoare, incat psalmistul a spus ca ele rivalizeaza cu fiintele divine in ce priveste gloria si cinstea. Atat de uimitoare, incat nici chiar caderea nu le poate distruge complet.

Tu esti o minune. Zdrentele nu reprezinta identitatea ta. Zdrentele nu sunt destinul tau, si nici al meu. Probabil ca suntem neatragatori, insa nu suntem neiubiti.

Si nu putem fi iubiti fara sa fim schimbati. Cand oamenii se indragostesc ( si aici nu ma refer doar la un sentiment calduros fata de ceilalti, ci la o dragoste care este uneori neinduplecata si provocatoare, poate chiar dureroasa), ei incep sa devina atragatori.

Acest lucru este adevarat chiar si la nivel fizic. Psihologii ne spun ca bucuria iubirii accelereaza pulsul: fata devine stralucitoare, buzele sunt mai rosii, iar cearcanele de sub ochi se estompeaza!

Emotiile intense iti fac pupilele sa se dilate, astfel incat ochii arata mai luminosi si mai clari. Am fost creati in asa fel, incat chiar trupurile noastre devin mai atragatoare atunci cand sunt iubite.

Suntem obisnuiti cu acel tip de dragoste care cauta pe cineva sau ceva care are o mare valoare. Aceasta este o dragoste care sarbatoreste frumusetea sau puterea celui iubit. Dragostea care ne este familiara este trezita de un obiect scump, atractiv care confera un anumit statut celui cu care este asociat.

Grecii aveau un cuvant special pentru acest tip d edragoste. Este vorba despre eros. Cand auzim acest cuvant, am putea sa ne gandim la termenul ” erotic”, insa eros se referea la mai mult decat o dragoste cu implicatii sexuale. La radacina, eros descria acel tip de dragoste pe care o daruiesc acelui obiect care imi implineste dorintele, imi castiga admiratia sau imi satisface poftele. Eros este dragostea pornita intr-o vanatoare de comori. Ea este rasplata care vine concomitent cu titlul de Miss America sau cu titlul de cel mai sexy barbat al anului acordat de revista People.

Noi invatam devreme despre acest tip de dragoste. Studiile arata ca adultii le zambesc mai mult si le vorbesc mai dragastos bebelusilor frumosi decat celor obisnuiti si ii saruta si ii tin in brate mai mult timp. Tatii sunt mai implicati in viata copiilor atragatori decat in viata celor considerati a fi neatragatori de catre evaluatorii independenti…

Eros- dragostea care se naste din nevoie, admiratie si dorinta- nu este neaparat un tip rau d edragoste. Este bine ca un bebelus isi iubeste mama care ii da viata din laptele ei. Este bine ca un iubit s ase bucure de frumusetea iubitei lui.

Insa dragostea de tip eros este prea instabila pentru a-ti sprijini pe ea intreaga viata atunci cand esti o papusa de carpa. Vei fi prins intr-o cursa imposibil de castigat incercand sa demonstrezi ca esti destul de frumos, destul de destept, destul de puternic sau destul de spiritual pentru a merita sa fii iubit. Iti va fi teama ca nu cumva zdrentele tale sa devina vizibile. Nu, papusile de carpa au nevoie de o dragoste mult mai durabila decat eros-ul.

Exista o astfel de dragoste, o dragoste care confera valoare obiectului ei. Exista o dragoste care transforma papusile de carpa in comori de nepretuit. Exista o dragoste care se alipeste de micile creaturi zdrentaroase, din motive pe care nimeni nu le poate pricepe intru totul, facandu-le sa devina pretioase si peste masura de valoroase. Aceasta este o dragoste dincolo de ratiune. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. Aceasta este dragostea cu care ne iubeste Dumnezeu.

Dragostea este insusi motivul pentru care Dumnezeu ne-a creat. Teologii vorbesc despre faptul ca Dumnezeu a creat totul in mod liber, nu din necesitate. Aceasta este o idee importanta- ea implica faptul ca Dumnezeu nu ne-a creat pentru ca era plictisit, Se simtea singur sau nu mai avea nimic altceva de facut.

Dumnezeu nu ne-a creat din nevoie. Ne-a creat din dragoste. C. S. Lewis scria: “Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, aduce in existenta din dragoste, creaturi cu totul de prisos pentru ca El s ale poata iubi si desavarsi.”

Insa masura deplina a iubirii lui Dumnezeunu ne-a fost aratata in primul rand atunci cand El a ales sa ne creeze. Ea ne-a fost aratata atunci cand am devenit pacatosi si de neiubit.

Pavel ne explica acest lucru astfel: “Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui [ un om bun, in traducerea citata de autor], poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.“

Dumnezeu ne cunoaste secretul. El stie ca suntem niste papusi de carpa. Profetul Isaia a spus-o cu mii de ani in urma: “Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.” Fiecare din noi a devenit atat de zdrentaros, atat de sfasiat de pacat si de vinovatie, incat singura solutie logica la indemana era sa se elimine rasa umana. Ca ea sa fie eliminata si totul sa fie luat de la inceput.

Insa Dumnezeu nu a putut sa faca asa ceva. Asa ca a propus o operatie de reconstructie. Dumnezeu Si-a propus sa duca rasa umana acolo unde putea sa-i schimbe hainele murdare si sa-i indeparteze vinovatia si pacatul, care au facut ca obiectul iubirii Sale sa devina atat de neatragator.

Un astfel de loc chiar exista. Acesta este crucea.

Dragostea omeneasca normala poate face uneori sacrificii pentru o persoana nobila, spune Pavel. Insa Dumnezeu a mers pana la capat pentru a-Si arata dragostea fata de noi. El a murit pentru noi la vremea potrivita- caci noi eram in zdrente, slabi si pacatosi.

Autorii Bibliei nu au vrut sa foloseasca termenul de eros pentru a descrie acest fel de dragoste. Asa ca, in majoritatea cazurilor, ei au folosit un cuvant destul de lipsit d eculoare- agape. Nu fusese folosit prea des de catre greci, dar acum capata o noua semnificatie. Era utilizat pentru a descrie acel tip d edragoste care ii putea da speranta unei papusi de carpa…

CHEMATI SA IUBIM

Exista doua porunci in Noul Testament care constituie miezul raspunsului nostru la iubirea lui Dumnezeu. Cele doua nu pot fi separate. Intreaga voie a lui Dumnezeu are legatura cu ele, spune Isus: ” Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau; si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Principala forma pe care o ia dragostea lui Dumnezeu in Biblie este iubirea pentru oamenii care conteaza atat de mult pentru El. Sau, cum S-a exprimat Domnul Isus: ” ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.”

“Daca ma iubiti pe Mine, iubiti-Mi si papusile de carpa”, spune Dumnezeu. Cele doua iubiri sunt de nedespartit.

Daca suntem seriosi in a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie sa incepem cu oamenii; cu toti oamenii. Si mai ales trebuie sa invatam sa-i iubim pe cei pe care, in majoritatea cazurilor, lumea ii respinge.

In zilele Domnului Isus, oamenii care erau cei mai constienti d ezdrentele lor erau si cei mai deschisi fata de dragostea Lui. Intr-o zi, Domnul Isus lua masa in casa unui fariseu pe care-l chema Simon si care credea, tinand seama de toate lucrurile si de cum ar putea gandi Dumnezeu, ca el nu era deloc o persoana greu de iubit.

O femeie a intrat in casa. Luca ne spune ca era o “pacatoasa”, ceea ce este, cel mai probabil, un mod politicos de a spune ca era o prostituata. Fara indoiala ca era un oaspete nepoftit si i-a scandalizat pe toti cei prezenti, cu exceptia singurei persoane cu adevarat sfinte de la acea masa. Ea si-a terfelit reputatia, si-a pierdut o mare parte din virtutisi, in general, umplutura i-a fost smulsa aproape in totalitate. Numele ei era Pandy.

Ea nu a aratat astfel dintotdeauna. Candva fusese fiica cuiva, poate ca cineva visase lucruri bune pentru ea. Poate ca isi avea si ea visele ei. insa acea zi a fost cu mult timp in urma. au trecut ani buni de cand nu si-a mai petrecut timpul in compania unor oameni respectabili. A avut nevoie de tot curajul din lume pentru a infrunta privirile de gheata si soaptele din acea incapere.

Ea s-a asezat in spatele Domnului Isus, in dreptul picioarelor Lui (in acea perioada, oamenii stateau mai degraba intinsi pe niste canapele decat asezati la masa). Insa cand a reusit sa Il priveasca pe Domnul Isus in ochi, in loc sa gaseasca dispret, aceasta femeie a gasit dragoste.

Ea adusese parfum pentru a_l unge pe Domnul Isus. Acest lucru se facea de obicei prin turnarea parfumului pe capul cuiva. Insa, in timp ce se uita la Domnul Isus, au inceput sa ii curga lacrimile. Poate se gandea modul in care a castigat banii cu care a cumparat parfumul. Poate se gandea la fetita care fusese candva. Poate se gandea la prapastia dintre ceea ce devenise si ceea ce visase sa devina. In orice caz, in loc de cap, ea a inceput sa-I unga picioarele Domnului Isus cu un amestec de parfum si lacrimi.

Apoi ea a mai facut ceva- si-a desfacut parul. Asa ceva era interzis in public. Era o violare a obiceiurilor sociale; evreicele respectabile isi tineau pasrul impletit cand puteau fi vazute de altii. Ca prostituata ea isi desfacuse de multe ori parul. Si d efiecare data se alegea cu o rana in inima, cu o cicatrice in suflet. Insa de aceasta data o facea in semn de omagiu, pentru a usca picioarele Domnului Isus pe care le-a spalat si le-a uns. Cea care si-a desfacut parul de atatea ori, si l-a desfacut inca odata. Insa era pentru ultima data. De aceasta dataa a nimerit-o. Zilele ei zdrentuite s-au incheiat.

Simon astepta ca Domnul Isus sa spuna cine era aceasta femeie. Inainte sa fim prea aspri cu Simon, merita sa ne intrebam cum am fi reactionat noi in locul lui. Aceasta femeie Il sfidase totusi pe Dumnezeu prin modul in care si-a trait viata. Ea a subminat standardele fidelitatii; a contribuit poate chiar si la distrugerea unor familii. Nu ne este de folos sa facem o analiza a zdrentelor ei. Dar piate ca un discurs de despre moralitate nu ai fi nepotrivitaici.

Insa Domnul Isus este scandalos de grabit sa ierte. El intelege, spre deosebire de Simon, ca acolo unde exista o pocainta demna de incredere, judecata s-a si realizat deja. El ii atrage atentia lui Simon ca in timp ce el a neglijat sa-i aduca apa pentru spalatul picioarelor, ea i le-a spalat cu tot ce avea mai de pret, inclusiv cu lacrimile ei. In timp ce Simon nu i-a oferit un sarut, ea nu s emai oprea din sarutatul picioarelor Lui. In timp ce Simon nu i-a oferit nici macar ulei ieftin de masline pentru improspatare, ea L-a uns cu parfum scump.

Simon nu putea primi prea multa dragoste pentru ca se agata cu incapatanare de ideea ca nu prea avea nevoie de iertare. Tocmai prin simtul moral si impresia de superioritate morala l-au facut sa piarda sentimentul propriilor zdrente. Astfel, inima lui a devenit mult mai neiubitoare si de neiubit decat a pacatoasei pe care o dispretuia.

Insa ea stia. Femeia stia totul despre cine era ea, si era constienta ca Domnul Isus stia totul despre ea si totusi o iubea. Astfel ea a fost transformata. “Iertate iti sunt pacatele. Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace”, i-a spus Domnul Isus, surprinzandu-l pe Simonchiar mai mult decat pe oaspetii lui, si pe femeie mai mult decat pe Simon.

“O fi ea papusa de carpa, a spus Domnul Isus, insa este papusa Mea de carpa. Daca Ma iubiti pe Mine, iubiti-Mi si papusile de carpa.” Aceste doua lucruri nu pot fi despartite.

Din ce consta acest miracol al dragostei? Trei lucruri, cred eu, formeaza radacina ireductibila a ceea ce face dragostea. Si eu trebuie sa invat sa primesc fiecare dintre aceste elemente ale dragostei de la Dumnezeu daca vreau sa infloresc ca un copil al Lui.



“Cu totii suntem niste papusi de carpa. Cu defecte si cu rani, franti si deformati. Insa suntem papusi de carpa ale lui Dumnezeu. El stie totul despre zdrentele noastre, si totusi ne iubeste. Zdrentele noastre nu ne mai definesc intru totul.[...] Tu esti o minune. Zdrentele nu reprezinta identitatea ta. Zdrentele nu sunt destinul tau, si nici al meu. Probabil ca suntem neatragatori, insa nu suntem neiubiti. Si nu putem fi iubiti fara sa fim schimbati.”(Dragostea mai presus de ratiune- John Ortberg)



“Iubirea ucide ceea ce am fost ca sa putem deveni ceea ce nu eram.” (Sf. Augustin)